Metoda Montessori face parte din variantele alternative ale educației, fiind aleasă pentru a stimula dorința copiilor de a învăța lucruri noi fără ca informația care ar trebui asimilitată să fie percepută ca o obligație. Pentru că toți părinții își doresc să aibă copii silitori, curioși și dornici de a învăța lucruri noi, această metodă a devenit din ce în ce mai practicată, atât în școli, cât și în mediul familial.

 De asemenea, această metodă presupune, pe lângă învățatul propriu-zis, formarea educației emoționale și dezvoltarea stimulilor senzoriali, ieșind din tiparele clasice cu care au fost obișnuite generații întregi, fiind principalul semnal al faptului că sistemul educațional începe să acorde importanță și altor modalități de dezvoltare personală, în afară de cele clasice ale memorării materiei.

Unul dintre modurile în care este pusă în practică această medotă, este amenajarea unui spațiu de studiu care să îmbine utilul cu plăcutul. Mai exact, profesorii care apelează la această tehnică au grijă ca sala de curs să fie un spațiu atractiv pentru elevi, să se simtă comod, însă, în același timp, clasa va fi decorată cu planșe, desene, animații care să le atragă atenția și să învețe inconștient anumite noțiuni. De exemplu, dacă pe unul dintre pereții sălii de curs este o planșă cu animăluțe, iar sub fiecare va fi scrisă denumirea îmtr-o limbă străină, copiii vor asimila aceste informații fără a face un efort suplimentar.

De asemenea, metoda Montessori urmărește dezvoltarea spiritului de inițiativă și a personalității, motiv pentru care un alt principiu urmărit de această tehnică este acela al liberii alegeri. Elevului îi sunt respectate deciziile și pasiunile, motiv pentru care profesorul nu va avea nimic de obiectat în cazul în care se va dori persistarea pe o anumită temă sau lecție. Copilul va fi încurajat să facă mereu doar ceea ce îi place, așadar, fără să fie obligat să acumuleze informații pe care le consideră inutile. Acest lucru îi va antrena spiritul de responsabilitate, pentru că el va trebui să înțeleagă că anumite informații îi sunt necesare pentru o dezvoltare corectă, așadar educația și autoeducația cer sacrificii permanente, mai ales din partea celui care urmărește ascensiunea. Elevul va fi tratat de la egal la egal, ca de la adult la adult, ceea ce îl va face să înțeleagă că are anumite responsabilități și va deveni conștient de drumul său către maturitate.

Răbdarea este punctul cheie în dezvoltarea unui copil care se află la o vărstă fragedă, de aceea se acordă o importanță deosebită faptului că fiecare elev este diferit. Modul în care sunt transmise informațiile este astfel adaptat în funcție de personalitatea fiecăruia, iar timpul dedicat lecțiilor este influențat de capacitatea elevilor de a memora sau acumula informații. 

În cazul în care această metodă se aplică pe copii care sunt încă la o vârstă fragedă, profesorul va avea în vedere faptul că atenția celor mici nu poate fi permanentă timp de o oră. După o anumită durată de timp elevul va obosi să se confrunte cu noutățile expuse, iar atunci el va avea nevoie de relaxare. Metoda Montessori încurajează cadrele didactice să le ofere copiilor posibilitatea de a lua o pauza în momentul în care simt că nu se mai pot concentra, cu condinția ca ceilalți colegi să nu fie deranjați. Astfel va fi încurajată independența și atitudinea care nu permite teama de a nu fi identic cu alții, pentru că fiecare copil este unic și va reacționa diferit la presiune. El trebuie să înțeleagă că dacă nu are aceeași rezistență în a-și păstra atenția, ca și alți colegi, nu este nimic anormal, ci doar va trebui să își construiască un program care să se potrivească stilului său.

După cum deja s-a menționat, un obiectiv urmărit de aceată metodă de educație alternativă este acela de a creea caractere independente și sigure de propriile capacități, iar elevul va deprinde aceste caracteristici fiind lăsat să se descurce singur în activitățile menite să-i dezvolte creativitatea. Astfel, profesorul nu va interveni permanent în momentul în care elevii vor avea ca sarcină îndeplinirea unei activități practice. De asemenea, pe lângă această capacitate de a se descurca singur, metoda Montessori implică și dezvoltarea empatiei, așadar un principiu care ține de inteligența emoțională. Cei mici vor fi în egală măsură încurajați să participe la jocuri de echipă și să facă activități colective, punându-se accent pe ajutorul reciproc și spiritul de colaborare. Toate acestea vor duce la o bună integrare în societate, cel mic va învăța să respecte ideile coechipierilor, să îi asculte și să facă anumite compromisuri în vederea binelui colectiv.

Educația copiilor este cea mai importantă, pentru că ei stau la baza societății și a viitorului. O metodă care implică dezvoltarea sănătății intelectuale, emoționale și mai ales, creative, este cea mai bună variantă pe care o poate alege un părinte pentru o bază cât mai solidă a copilului lui.

 Metoda Mentossori include toate acestea caracteristici și nu poate fi decât un lucru de bun augur că din ce în ce mai mulți profesori înțeleg că nu reținerea de informații este importantă pentru construirea unei temelii intelectuale solide, ci mai degrabă creativitatea, dezvoltarea laturii afective într-o manieră oganizată și sănătoasă.